E dimineaţă, e trist, e rece.. totul e pustiu, marea e mult prea liniştită. Un val peticit, şchiop fiind, se mişcă agale. Se chinuie.. se chinuie să-şi ducă la bun sfârşit călătoria, până la ţărm sau poate mai departe.. Un pescăruş , căci altceva nu era, se întrecea în zbor cu o lumină surdă , ce de pe cer venea . Nu ştim învinsul , căci doar lumina se mai zări , în orizontul mare, greu şi gri.
Mult mai târziu , mult mai departe.. într-o pădure cu multe capuri sparte ,se vede un drum cu tot cu trecător. O vulpe mică şi isteaţă, îi taie calea moşului, crezând că astfel îi arată, cine e şeful drumului.
La câţiva paşi distanţă de râul renumit, pentru miloasa apă ce e de neoprit, un cal mănâncă iarbă şi nici că se clinteşte , măcar pentru o secundă , măcar să prindă un peşte . Mulţi nu pricep sau încă se gândesc , cum pot eu oare să mai călătoresc ? Neavând sandale sau papucii moi , pe care eu acum, îi vreau înapoi.. dar n-am ce să fac, nu mă pot mişca , n-am cum să mă împac, nici de aş vrea.
O fântână grasă mi-a apărut în faţă , nu ştiu ce să fac , o fi de verdeaţă ? „Am halucinaţii” , îmi şoptesc în gând, până beau din ea şi mă trezesc râzând. Ce-am băut eu oare ? Ce s-a întâmplat, de nu mai am stare şi mă tot zbat ? Vreau să alerg , vreau să zbor, dar nu oricum ,nu cu motor,nu cu reacţie , că-i demodat, vreau cu covorul că-i deplasat .
Şi tot mergând încet, căci energie nu mai am, îmi simt sfârşitul gram cu gram..este aproape şi chiar nu pot , să mai trăiesc aşa, prefer deloc... dar nu e după mine , cu toţii ştim asta , îmi va veni sfârşitul când se va termina pasta , nu din mâncare şi nici din pix, ci cea din tastatură, aşa cum e promis.
