Bine ai venit!! De când te aștept ..!!

sâmbătă, 18 mai 2013

Dragostea adevărată



Din cauza repetatelor dezamăgiri, oamenii, obişnuiesc să susţină ideea că dragostea adevarată nu există . Ei  pretind că dacă nu s-au „întâlnit” cu ea, nimeni nu a facut-o.  Chiar există, într-o mică măsură, ce-i drept, dar există .

Ştii senzaţia aia când ai fluturi în stomac ? O ştii ? Normal. Ştii atunci când adormi în minte cu o persoană şi ai plăcuta surpriză de dimineaţă, să o găseşti tot acolo ? Mai ţii minte cum e să tresari din cauza unui simplu mesaj, pe care l-ai așteptat, probabil, o zi întreagă ? Cunoşti acea senzaţie de plăcere, venită în urma unor mici îmbrățișări ? Ai avut vreodată parte de un sărut, din care să tragi tot felul de conluzii, fără să fi rostit vreun cuvânt ? Asta cred eu că este o mică parte dintr-o dragoste adevarată.


Dacă ar fi să contabilizezi de ficare dată când i-ai dat cuiva ceea ce ţi-ai dorit tu sa ţi se ofere , care ar fi bilanţul ? Eu sunt de părere că acea dragoste nu apare peste tot , unde este asteptată, deoarece mulţi nu luptă pentru asta, nu pun foarte mult accent pe anumite criterii, care ar trebui să formeze baza unei relaţii. Vedem cum apar zeci de certuri din nimic, cum ne legăm de chestiile neînsemnate.. De ce? 

Eu cred sau mai bine zis , ştiu sigur, că iubirea nu este o joacă, ea nu poate fi programată, apare la momentul potrivit şi nu trebuie distribuită oricui. Dacă vrei să  fie bine, tot ce trebuie să faci este să fii sincer.. Sinceritatea este cea mai uşoară cale pentru a ajunge la inima cuiva.

Încă un motiv,  pentru care nu rezistă prea mult o relaţie, este acela că oamenii se bazează foarte mult pe aspect. Frumuseţea fizica este trecătoare, pe când frumuseţea interioară este veşnică. Degeaba eşti tu, să zic , cel mai frumos din lume...dacă nu ai puţină sensibilitate, trăieşti în zadar.


Cu mâna pe inimă spun că, de multe ori am trăit o dragoste adevărată şi tot de atâtea ori mi-am luat la revedere de la ea , dar sper ca într-o zi să o revăd şi să îi spun cât de mult i-am dus lipsa. 


marți, 19 martie 2013

Totul va fi bine ..




Ştii vorba aia : „totul va fi bine! ” ? ..hmm.. precis o ştii , nu ai nevoie nici măcar de o secundă, pentru ca să o găseşti în cutiuţa aia , în care îţi depozitezi tu gândurile. De multe ori stau şi mă gândesc, de ce oare toată lumea spune această vorbă cu o aşa uşurinţă ? De ce toţi se bazează pe această idee, ca orice s-ar întâmpla , automat va fi bine ? Cum se face că atunci când eşti într-o situaţie mai puţin plăcută, când ai nevoie de o mângâiere, tu primeşti un simplu şi sec : „totul va fi bine ! ” ??

E adevărat , sună frumos şi parcă îţi dă impresia că acea persoană, este alături de tine. Dar oare uităm cât de ipocriţi pot fi unii oameni ? Uităm că te-ar călca în picioare, doar să le fie lor bine ? Ştiu, acum în mintea ta, sunt considerat un frustrat , dar dacă stai puţin să te gândeşti... de câte ori ai primit afecţiune din partea acelor persoane ? .. îti ajung degetele de la o mână ca să numeri, probabil ţi-ar rămâne şi pentru o viitoare numărătoare ..
În această lume, în care toţi umblă după putere , faimă şi bani... bunătatea sufletească , inteligenţa sau poate chiar şi capacitatea de a iubi, se pierd uşor, uşor din cauza neglijenţei  produsă de aceste nevoi oarbe, care primează în ideologia unor persoane .   
Oamenii , nu sunt tocmai aşa cum par, de aia nu este bine să ne punem, peste măsură, încrederea  în cineva . Am o vorbă şi poate nu merită să fie contestată : oamenii se bucură pentru tine , doar când le este lor mai bine .

luni, 18 februarie 2013

Un drum cu tot cu trecător


E dimineaţă, e trist, e rece.. totul e pustiu, marea e mult prea liniştită. Un val peticit, şchiop fiind, se mişcă agale. Se chinuie.. se chinuie să-şi ducă la bun sfârşit călătoria, până la ţărm sau poate mai departe.. Un pescăruş , căci altceva nu era, se întrecea în zbor cu o lumină surdă , ce de pe cer venea . Nu ştim învinsul , căci doar lumina se mai zări , în orizontul mare, greu şi gri.

Mult mai târziu , mult mai departe.. într-o pădure cu multe capuri sparte ,se vede un drum cu tot cu trecător. O vulpe mică şi isteaţă, îi taie calea moşului, crezând că astfel îi arată, cine e şeful drumului.
La câţiva paşi distanţă de râul renumit, pentru miloasa apă ce e de neoprit, un cal mănâncă iarbă şi nici că se clinteşte , măcar pentru o secundă , măcar să prindă un peşte . Mulţi nu pricep sau încă se gândesc , cum pot eu oare să mai călătoresc ? Neavând sandale sau papucii moi , pe care eu acum, îi vreau înapoi.. dar n-am ce să fac, nu mă pot mişca , n-am cum să mă împac, nici de aş vrea. 

O fântână grasă mi-a apărut în faţă , nu ştiu ce să fac , o fi de verdeaţă ? „Am halucinaţii” , îmi şoptesc în gând, până beau din ea şi mă trezesc râzând. Ce-am băut eu oare ? Ce s-a întâmplat, de nu mai am stare şi mă tot zbat ? Vreau să alerg , vreau să zbor, dar nu oricum ,nu cu motor,nu cu reacţie , că-i demodat, vreau cu covorul că-i deplasat . 

Şi tot mergând încet, căci energie nu mai am, îmi simt sfârşitul gram cu gram..este aproape şi chiar nu pot , să mai trăiesc aşa, prefer deloc... dar nu e după mine , cu toţii ştim asta , îmi va veni sfârşitul când se va termina pasta , nu din mâncare şi nici din pix, ci cea din tastatură, aşa cum e promis.

luni, 14 ianuarie 2013

Amintirea , ce dar frumos

Întâmplător , mi-a căzut în mână un album cu fotografii vechi. Le privesc intens şi îmi revin în minte nenumărate amintiri . Cât de frumoase erau acele vremuri, fără griji ,fără probleme , în care nu ştiam decât să ne jucăm.Poate am vrea să retrăim acele clipe, însă nu avem nici dreptul, nici puterea să inversăm cursul timpului. Nu sunt poze cu o claritate ridicată , insă au de partea lor valori sentimentale.  Uneori stai şi te gândeşti, cum un lucru vechi , neclar, îţi poate umple sufletul de bucurie , chiar şi pentru o secundă, dar acea secundă , atât de mică , ţine locul orelor sau poate zilelor mai puţin senine. Împins de curiozitate, dau pagina următoare, iar mintea mea devine un loc de joacă pentru noi amintiri, aduse la viaţă. Simt cum sângele imi goneste prin vene,  ochii privesc umezi şi buzele se înfruntă nebuneşte. Fără să îmi dau seama, am ajuns la ultima fotografie..parcă am trăit o minunată poveste care, acum,  s-a sfârşit inexplicabil de repede. Rămân cu un gust amar, tânjind după acele clipe în care nu am facut nimic altceva, decât să imi las imaginaţia liberă.Brusc, mă linistesc . Îmi dau seama că mă pot întoarce in acea lume ori de câte ori deschid acest album .

Şi tu poţi trăi astfel de momente, fără prea mare efort, doar fă-o şi vei vedea rezultatul !