Imi beau cafeaua si ma intreb..oare am pus suficient zahar? Chiar si asa, ajung cu puterea gandului langa o prapastie. Tin in mana o meduza ce nu sta deloc linistita.As vrea sa o calmez, dar imi dau seama ca nu am nevoie de ea si o arunc. Si ca in orice poveste ce contine actiune, trebuie sa ajung de partea cealalta a prapastiei. Imi scot haina si construiesc din ea un avion . Aripa stanga imi face probleme, dar continui sa zbor cu ajutorul vaslelor. Am reusit !! Zaresc o cararuie, merg pe ea pana la un moment dat cand incep sa alerg. Deodata imi iese in fata un elefant si ma impiedic de el. Nu stie cum il cheama , asa ca o sa-l botez Micutu` . Incepe sa-mi povesteasca despre viata lui …mmm plictisitooor. Nu a facut nimic altceva , tot timpul , decat sa fie crainic TV. Il las, pentru ca stirile de la ora 17:00 stau sa inceapa. Ei bine , imi continui drumul. Ajung pe o autostrada si vad pe jos, parca dormind, o pisicuta strivita pe sosea. O salut , caci vorba aia : un om educat este un om politicos. Masinile refuza sa treaca, e pustiu si nici haina nu mai am. Frig nu imi este, pentru ca nu imi permit luxul asta intr-o canicula atat de incapatanata. Brusc, imi vine o idee, dar pana sa o pun in aplicare , a disparut. Caut alta intr-un sertar de langa un copac si asa mult prea plin cu vise si sperante. In zadar, nimic , aleg sa sun un prieten. Imi ofera informatii mult prea banale , de care chiar nu am nevoie in acest moment. Sunt depasit de situatie cu o viteza foarte mare, dar nu intru in panica ,deoarece la circa 100m sta un echipaj de politie. Ca sa vezi, sunt fericit , in sfarsit cineva i-a venit de hac. Dar asta nu e de ajuns, totusi trebuie sa ma intorc acasa. Cand tot incercam sa fac un plan, o musca mi-a sarit in ajutor. Mi-a spus ca stie ea pe cineva care ma poate indruma spre casa. M-am suit in carca ei si m-am lasat coplesit de aerul puternic ce imi venea in fata. Am ajuns undeva intr-un taram necunoscut . Totul era diferit si parca voiam sa raman acolo pentru totdeauna. Ulterior am aflat ca nu eram dorit de celelalte musculite obraznice si rasfatate. “Aha, o sa plec si nu ma voi mai intoarce niciodata, sac” , le-am spus eu suparat. L-am gasit si pe cel care mi-a promis ca ma duce acasa. Ia ghiciti ce a urmat… .. .? Da, asa este .. nu exista nimeni care sa ma poata ajuta. Plecasem de acolo posomorat. Mergeam tiptil , ca sa nu trezesc cine stie ce dihanie de animal. In sfarsit am gasit un covor, cred ca l-a pierdut Aladin, dar ce imi pasa atata timp cat ma intorc acasa . Dupa un zbor lung de cateva secunde am ajuns in fata casei si spre surprinderea mea, a iesit un mosnegut si mi-a spus ca nu mai locuiesc demult aici si cica sunt o iluzie printre iluzii. In momentul ala simteam ca ma topesc, iar apoi o caldura puternica ma cuprindea..imi varsasem cafeaua pe pantaloni.
